Sceleratul iresponsabil

Dupa 22 de ani de democratie, astazi am avut o izbanda: sunt fericitul posesor al ajutorului de somaj in urmatorul an!

Nu-mi imaginam la Revolutie ca voi ajunge, om in toata firea, mare cat usa, sa ma bucur pentru ca voi avea (din nou..) ajutor de somaj.

Daca cineva atunci, in zilele acelea de adrenalina maxima mi-ar fi aratat o tableta fermecata care sa-mi descrie viata mea de dupa 1990, l-as fi luat la poceala. Astazi insa, cum scriam, am ajuns sa fiu multumit ca lunar, vreme de un an, voi incasa ajutor de somaj care desigur nu e al meu ci al bancii la care am rata.

Acuma sapte ani am crezut cu fanatism in Traian Basescu. Mi-am zis cu naivitate: asta e Mesia care a venit sa ne scape de PSD-ul lui Adrian Nastase.

Ce s-a intamplat vreme de sapte ani?

O degradare continua a imaginii unui om politic altadata de anvergura. Baile de multime atat de dragi lui s-au transformat inevitabil pentru un politician beat de putere, in huiduieli la scena deschisa.

Tot inevitabil, camarila s-a strans in jurul lui ca mustele pe rahat.

Ea a inceput sa faca legea, adica sa vamuiasca tot si sa jumuleasca cu o ferocitate extrema avutul (care mai e) al tarii.

Presedintele a vrut sa modernizeze statul.

In ansamblu Romania are nevoie de modernizare. Dar cine s-o faca? Emil Boc care n-a condus in viata lui pana a deveni sef de guvern, o echipa de doi oameni? Igas analfabetul care a terminat liceul la aproape treizeci de ani? Ialomitianu, contabilul de SMA ajuns ministrul cu cel mai greu portofoliu dintr-un guvern?

Domnul Basescu clameaza sus si tare ca el si PDL-ul sunt situati in dreapta spectrului politic? Cand introduci taxe peste taxe, cand sistemul de impunere este mai rau ca pe vremea fanariotilor, cand sugrumi cu biruri micul negutator sau intreprinzator, cand controalele sufoca micile sau mai marile intreprinderi, unde e “dreapta”?

Inevitabil ajungi la bolovani azvarliti in ferestrele palatelor.

Intr-un editorial de astazi Cristian Tudor Popescu il numeste pe Traian Basescu pe drept cuvant “sceleratul iresponsabil”.

Si CTP, ca mine sau ca multi, foarte multi altii, este unul dintre amagitii presedintelui.

Traian Basescu a pornit de la o popularitate fermecatoare, nemaintalnita pentru un presedinte roman si s-a afundat treptat, ajutat din greu de Elena Udrea, EBA, Emil Boc in haznaua cu cacat a arogantei.

Toata aceasta clica de derbedei si-a spus permanent ca romanii nu misca, sunt apatici si numai buni pentru experimente sociale. Ba chiar s-a laudat cu starea aceasta de gratie la FMI si Bruxelles.

Si totusi, din cand in cand, romanul se mai trezeste din “somnul cel de moarte”, se freaca la ochi si apoi iese in strada.

Scrie cineva pe site-ul unui ziar central ca PDL si Basescu se asteptau la miscarile de strada.

Nu cred nici in ruptul capului in asemenea varianta.

Puterea a fost luata prin surprindere. Drept dovada, si-a trimis ultrasii sa sperie oamenii de buna credinta.

Pentru ca actualul regim sa piara, demonstratiile trebuie sa continue. Cu siguranta un astfel de demers are un singur capat: plecarea lui Emil Boc si organizarea de alegeri anticipate.

Dar nu e de ajuns. Romanii au realizat intr-un tarziu ca raul cel mare salasluieste dincolo de zidurile strasnic aparate ale Cotroceniului.

Cel pe care odata il idolatrizam, astazi este urat fara de margini de o populatie haituita de gonacii incompetenti, aroganti si lacomi ai PDL. In doar cateva zile, Traian Basescu si PDL-ul au pierdut totul, inclusiv bruma de procente din sondajele reale dar inexistente.

Din pacate, masele nu au un lider care sa coaguleze miscarile de strada.

Opozitia prin reprezentantii ei cei mai de seama nu sunt luati in serios de popor. Aici e punctul nevralgic al demonstratiilor din tara.

Stingerea lor daca asa se va intampla, se va datora tocmai lipsei un lider charismatic care sa arate calea spre normalitate si care sa mature cuibul de snapani pedelisti.

Dar nu opozitia politica prin Ponta si Antonescu e chemata sa faca asta.

Ei din nefericire, n-au anvergura necesara…