Reversul “medaliei”

Frica (demonstrantii) pazeste pepenii (puterea). Cam asa se poate spune despre mutarile puterii politice din ultimele zile.

Fapte:
– Guvernul a hotarat sa amane taxa auto care punea in imposibilitate sute de mii de romani sa-si mai vanda masinile. Taxa care cica ar fi fost ceruta de Uniunea Europeana tocmai ce intrase in vigoare. Se ajunsese astfel la situatii aberante in care de exemplu un autoturism cu valoare de 1000 de euro implica o taxa de 3000 de euro!

– Amnistie fiscala pentru functionarii publici care trebuiau sa returneze sporurile salariale. In aceasta situatie se afla circa de 300.000 de angajati la stat. Solicitarea a fost facuta de catre liderul UDMR Kelemen Hunor;

– Restructurarea CFR; In ianuarie trebuiau trimisi acasa 1500 de angajati de la Caile Ferate. Madame Boagiu a hotarat insa ca masura va fi “reevaluata”, anagajatii vor ramane pe posturi si se vor gasi surse de finantare din alta parte. Care “alta parte” ramane de vazut cand sacul a ajuns la fund, CFR-ul e falimentar iar Romania nu se mai poate imprumuta pe pietele externe.

– Revolutionarii au fost cumparati de guvern in sensul ca li s-a cam dat inapoi pe sest ce solicitau: indemnizatia aiuritoare de “revolutionar”.

Tot ceea ce ati citit mai sus reprezinta poate o victorie a unei parti dintre romani dar un esec al Romaniei.

Am tot scris in ultima vreme ca miscarile de strada sunt excelente pentru un partid (PDL) care a ajuns un fel de PDSR la patrat. Traian Basescu si echipa lui de banditi trebuiau scuturati putin de catre o populatie dezorientata, saracita si ajunsa la limita rabdarii.

Dar solutia nu este cu siguranta pasul inapoi in privinta acceptarii revendicarilor segmentelor de nemultumiti obisnuiti cu statul social adica, cu statul degeaba in locuri de munca platite de la buget.

Ceea ce face acuma guvernul speriat de cateva sute de oameni reprezinta un regres social lamentabil.

Cu gandul ca vor stinge incendiul nemultumirilor populare (cumparand la bucata constiintele nemultumitilor), guvernul Boc revine la masuri populiste, buna parte din ele rodul unor politici sociale imbecile vechi de 20 de ani.

Romanii nu inteleg ca trebuiesc luate masuri draconice economice pentru salvarea, cat o mai fi posibila, a tarii. Sau poate inteleg (vezi lozincile din piata) dar nu vor – pe buna dreptate – ca ei sa stranga cureaua – iar liderii sa se imbogateasca neverosimil.

PDL-ul are o problema ca de altfel toata clasa politica.

Sa zicem ca revolta se va stinge pana la urma. Dar ce faci in continuare daca nu ai bani pentru a multumi milioanele de asistati sociali (pensionari, bugetari, elevi, saraci care incaseaza ajutor social etc) ? Si nu vei avea bani pentru ca nu mai ai de unde.

Daca nu schimba radical politicile publice prin sprijinirea la maxim a sectorului privat, guvernul – oricare ar fie el – va sucomba sub copita unei revolutii antisistem.

De aici pana la razboi civil si aparitia unei dictaturi reale mai e doar un pas.

Am vazut in piata o tanara culmea, care afisa o pancarta pe care scria cu majuscule cat ecranul televizorului “Capitalism”. Dar cuvantul era taiat de o diagonala. Asta cred ca ar trebui sa dea cel mai mult de gandit clasei politice.

Modul cum a guvernat tara de la Revolutie pana astazi duce implacabil la astfel de stari de spirit strigate acuma in gura mare.

Moliciunea clasei politice dovedita prin masurile enumerate mai sus ii va grabi disparitia. Lasitatea, frica, disperarea ca vor pierde puterea (la ce mai e buna puterea intr-o tara aflata pe buza haosului social n-am sa-nteleg niciodata…) ii face pe politicenii romani sa devina niste sobolani care se ascund de frica martanului ce sta la panda.

Problema e ca acest regres social nu imbunatateste cu nimic lucrurile. Ba din contra.