Toamna

Toamna…
11.11.09
Am privit toamna pe fereastra! Chiar si din perspectiva unei locuinte de cateva zeci de metri patrati, fumusetea autumnala e aici, in vecinatate. E indeajuns doar sa deschizi fereastra si sa privesti…Frunze ingalbenite de timp, umezeala ce-ti aminteste in treaca de versurile bacoviene, trafic intens de automobile care circula atinse de o neliniste din ce in ce mai agresiva, oameni zgribuliti care se –ndreapta spre casa, vecini care nu-si mai stiu locul de parcare si un soare care apare odihnitor dupa coltul blocului, ce matura cu ultimele raze ale zilei, frunzele care-si dau duhul rand pe rand, obosite de atata vara…
Toamna, cu frumusetea ei bizara, rupta din caldura verii, anotimp neimplinit ce ne iscodeste amintirile si ne indeamna la somnul nemuririi.
Toamna, ca o binecuvatare a clipei ce isi desarta bunastarea conservata in otetul muraturilor ori in licorile incolore ori dimpotriva sangerii, ce ne preiau mintile intr-o imbratisare bahica perpetua. Toamna, cu sunetele-I aparte, cu linistea pasarilor ce nu mai indraznesc sa spere, cu tristetea ei nascatoare de speranta ca urmeaza serbarile ancestral-hibernale…