Gratuit

Am un prieten care n-ar da un ban din buzunar pentru un program de computer. Mai bine si-ar scoate un ochi decat sa faca asta. Si in privinta cartilor procedeaza la fel. In general cumpara la preturi derizorii maculatura care se vinde pe la tarabe ori prin supermarketuri.

Cartile nu se cumpara din supermarketuri. Sunt locuri special amenajate numite “librarii”. Dar acolo preturile – sustine el si asemenea lui o multime de oameni, sunt prea mari pentru posibilitatile lui. Asa o fi, n-am de unde sa stiu.

Ieri , guvernul a aderat la documentul ACTA prin care Uniunea Europeana incearca sa stopeze pirateria online.

Este un document similar celui din Statele Unite care a revoltat Internetul si marile companii IT (Google, Yahoo!, Facebook, Wikipedia).

E doar o bariera temporara in calea schimbului de informatii fara plata intre internauti.

Gratuitatea nu poate fi oprita.

Aflate sub presiunea din ce in ce mai mare a Internetului – care e cea mai mare piata din lume, guvernele dar si industriile muzicala, cinematografica ori de software vor ceda.

Ele cedeaza de altfel putin cate putin din puterile nelimitate pe care le aveau altadata.

Internetul inseamna pana la urma democratie in stare pura.

Vremurile in care oamenii isi cumparau docili in schimbul unor sume importante sisteme de operare ori cantece imprimate pe o bucata circulara de plastic se apropie de sfarsit. Acuma (aproape) totul se poate descarca (piratat sau nu) de pe Internet. Si daca nu vrei sa intri deloc in conflict cu legea, poti gasi alternative bune din sursa deschisa (gratuite).

Intr-un tarziu si-a dat seama de asta si Microsoft. Insa doar dupa aparitia si cresterea Linux.

Astazi, Microsoft ofera prin Bizpark versiuni gratuite ale softurilor sale pentru afaceri mici sau aflate la inceput de drum.

Cu muzica se intampla la fel.

Cativa artisti au realizat ca veniturile lor pot ramane consistente – ba chiar sa creasca – prin acceptul ca discurilor lor sa fie descarcate fara bani.

Printre ei se numara renumitul Prince. Apoi, dupa ce a facut aceasta miscare inteligneta, cantaretul american a sustinut un ritm nebun de 21 de concerte la Londra la care biletele se vandusera de mult si in totalitate.

Scriitorul brazilian Paulo Coehlo a procedat la fel. Si-a facut un site pe care a postat un roman inainte de a aparea pe piata.

L-a lasat “la liber” vreme de o luna. Chiar daca nu a castigat niciun ban, notorietatea lui a crescut uluitor caci cartea a fost descarcata de zeci de mii de ori. Banii au venit dupa aparitia cartii pe rafturile librariilor. Oamenii voiau (si) cate un exemplar fizic al cartii de care se simteau atrasi.

Artistii din industira muzicala poate ca pierd din lipsa vanzarilor de cd-uri. Dar castiga notorietate (mai ales cei aflati la inceput de drum). Banii insa vin din concertele numeroase pe care le sustin ori din vanzarea obiectelor adiacente.

Sa ofer un exemplu personal. Sunt un mare fan “Yes”. Am toate discurile lor, unele originale, dar majoritatea descarcate de pe site-uri de file sharing. Daca printr-un miracol celebra formatie ar sustine un concert in Craiova as da fara sa clipesc 100 de dolari pe bilet. Cam cat m-ar costa in librarii muzica lor pe care am luat-o gratuit de pe Internet.

Si ACTA europeana si SOPA americana poate intarzie putin procesul de democratizare totala a informatiei.

Stiu, vor zice multi, dar oamenii aceia (producatorii) nu pot munci pe gratis. E corect, numai ca pot exista si alte surse de venit in bransa respectiva aflate in intimitate cu arta pe care ei o produc.

Multi spun (adesea si eu ma numar printre ei..) ca produsele ieftine ori cele gratuite sunt proaste.

Psihologia are aici un rol fundamental caci te intrebi involuntar daca un produs atat de ieftin e si valoros. De cele mai multe ori nu, dar abundenta gratuitatii genereaza paradoxal un anume profit.

Pana la urma trebuie sa fim de acord ca Internetul redefineste piata. Nicio lege facuta de oameni nu va putea opri legile nescrise ale universului virtual. Mai devreme ori mai tarziu…