Cum scriam intr-un articol precedent, Victor Ponta a promovat ministru al invatamantului un personaj pare-se mult mai controversat ca predecesorul.

In cazul unor astfel de numiri (si nu numai) exista urmatorul “algoritm”: tu ca potential sef de institutie – fie locala sau centrala – esti sunat sau chemat la seful cel mare de judet sau de guvern. Pentru unii poate fi o surpriza dar pentru majoritatea nu.

Liderul iti propune cu cuvinte alese – se mai intampla uneori sa fie si “sarcina de partid” – ca s-a hotarat sa-ti ofere postul “x” sau “X”. De obicei, iti lasa si un termen de gandire daca sa accepti sau nu functia.

Nu cred ca exagerez cand afirm ca 99.9% dintre oameni (si nu neaparat doar romanii) vor reveni cu mesajul clasic ca “dupa consultari cu familia (sanchi!)” sunt maguliti de oferta si o accepta! Problema e una care tine de psihologie si mai ales de dorinta fiecaruia dintre noi de a avea vizibilitate, de a accede in functii din ce in ce mai importante si esential, de a primi recunoasterea celorlalti.

Acele cateva ceasuri sau zile pe care le ai insa la dispozitie ca sa te hotarasti intr-un fel sau altul, sunt in opinia mea hotaratoare.

Acuma am sa revin la domnul Ioan Mang, proaspat ministru roman al Educatiei. Domnia sa nici n-a fost bine numit ca asupra lui s-a napustit o furtuna de acuze cu privire la un numar insemnat de lucrari si articole (sapte!) publicate sub semnatura proprie dar care sunt copiate la modul ordinar pana la virgula dupa lucrarile unor japonezi si israelieni.

Mai mult, “profesorul” Mang s-a facut pur si simplu de rasul curcilor cand Eli Biham, unul dintre autorii evrei si pare-se, cu adevarat om de stiinta, a declarat: “Oricum, este clar ca Ioan Mang nu a citit niciodata si nu a incercat sa inteleaga cele sustinute in teza ‘Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael’. El nici nu ar fi putut ajunge la aceleasi rezultate, pentru ca tot continutul lucrarii ‘Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael’ este gresit” )

Macar sa fie rezolvat dracu’ problema! )

Cand stii ca ai ceva “scheleti prin dulap” si mai ales ca poate cariera-ti se bizuie pe furt ordinar, instinctul de conservare ar trebui automat sa blocheze o astfel de dorinta, chit ca ea se dovedeste aproape de nestavilit!

Domnul Mang, un obscur politruc si se vadeste pe zice trece, un impostor universitar, trebuia sa stie ca odata ajuns ministru, lumina necrutatoare a reflectoarelor adversarilor politici dar si a presei il vor azvarli in masina de tocat carne a opinie publice sau, dupa caz, caractere.

Ioan Mang este un nefericit ce nu si-a vazut lungul nasului dar care, sunt absolut convins, isi percepe deja cariera ruinata. Caci mai devreme ori mai tarziu, acest plagiator lipsit de inteligenta nu va mai genera niciun fel de incredere, nici macar in propriul partid.

El singur si-a creat o drama personala pentru ca nu a tinut cont de vorba romanului anume “stai in banca ta ca e mai sanatos”.

De aici rezulta bag seama si unul din motivele pentru care Ioan Mang se opune camerelor de luat vederi la examenul de bacalaureat, el insusi fiind un individ ce a copiat din greu dar in absenta noilor “instrumente de tortura” aplicata mediocritatii, lenei si prostiei elevilor.

Ori in aceste conditii, cum sa (mai) ai dreptul sa ceri catorva mii de tineri ce se pregatesc sa termine liceul sa fie corecti, demni si silitori cand tu insuti pari a fi un bandit ordinar? Se mai naste si intrebarea urmatoarea: dar daca intreaga ta cariera, incepand de la scoala primara si sfarsind cu facultatea ti-ai cladit-o pe minciuna, fituici si lipsa de scupule? Ori un asemenea ins nu are ce sa caute taman in fruntea invatamantului!

Dar problema cea mai grava e cum de ajung toti acesti impostori ditai “profesori universitari”?! Cine le cerceteaza lucrarile publicate? Colegii de breasla? Are cineva rabdarea sa urmareasca daca paragrafele scrise acolo sunt cat de cat originale?

Care e contributia personala a unui pretendent la titlul de doctor, stiut fiind ca printre altele, asta inseamna doctorat?

Cum se cladesc aceste cariere universitare “prestigioase” dar in fond nimic altceva decat niste mistificari lipsite total de valoare?

Sunt cateva chestiuni la care doar un cutremur de magnitudine stelara aplicat sistemului de invatamant superior poate oferi rezolvari.

Sa ne gandim doar ca Ioan Mang exista in “n” copii in universitatile romanesti aparute dupa 1989 ca ciupercile dupa ploaie. Altfel, daca ceva nu se intampla, un numar urias de “mang (litori)” vor sta in continuare la coada a pentru a fi investiti in functii ce le depasesc cu mult capacitatea intelectuala…

Si ne mai intrebam (ipocrit) de ce traim astfel…

Citeste si Coruptie si nepotism in universitatea din Craiova