Politmuz

58 de bani…

Am un împrumut la Banca Românească.

Feriți-vă de ea că-i grecească și știți treaba cu grecii care fac “daruri”… Ele se dovedesc întotdeauna otrăvite!

Uneori mai întârziam cu plata ratelor. Nu trecea mult și în priză intrau funcționarii băncii. De o vreme însă aceștia au externalizat acest serviciu infect unei firme Eos sau Ekos, dracu să-i fută!

Acuma un ceas, târ telefonul. Un număr necunoscut. Ia?! Cine drac’ mă sună pe mine, un tip situat aproape de străfundul universului social?! Răspund.

De partea cealălaltă își intră în rol o mândră, dupa voce cam la fo’ 35 de ani. Imi verifică “autenticitatea” dar déjà sunt intrigat.

“Ce vreți? Rata?! Păi scadența e pe 20 și astăzi suntem în op’șpe..”. “O secundă domnule Prodan, știți, sunteti înregistrat la noi cu o datorie de…0.58 lei”…

”Băi fute-v-aș! Sunteți oameni serioși ori ați început vichendul mai devreme?!” îi zic femeii care practică o profesie pe care n-aș face-o pentru toți banii lumii.

“Alo! Alooo! Stați puțin, nu închideți”.. se mai aude cumva din departare vocea acestei sărmane amploaiate.

58 de bani datorie la bancă! Adică 5800 de lei vechi! Și ei cheltuie pe un apel din ăsta soios un euro poate! Și pe desupra, mai capată înjuraturi și blesteme si morți în gură…

Feriti-vă de EOS, KEOS, bănci grecești și bănci de care or fi ele!

Grecia e în faliment?! Păi le urez faliment plăcut! Cum să-ți pară rău de grecii comuniști? Or gândi că cu 58 de bani de la mine, cu 20 de la alt prăpădit își vor stinge datoriile de 380 de miliarde de euro!

Uneori, când ziua ți se pare fadă ca un cârnat cu termenul de garanție expirat, când somnul îți dă târcoale în timpul siestei cu toate că n-ai mâncat nimic și când crezi că nimic nu mai poate să tulbure liniștea unei zile submediocre, apare câte un telefon dat de grecii morți de foame, gâții mamii lor de nenorociți..

Cel “mai bun” guvern de 22 de ani incoace face numai tampenii!

Am crezut ca noul guvern va reduce taxele, nicidecum va adauga altele!

Nu sunt un fan al produselor fast-food si nici bautor de bere. Ultima data cand am mancat o chiftea indopata cu chimicale a fost acuma vreo zece ani asa ca taxa preconizata de ministrul Sanatatii Cepoi nu ma afecteaza deloc.

Dar mi se pare ca introducerea ei e o prostie prin care se pierd si nu se castiga voturi.

Stiu ca “lipsa” cronica a banilor din sistemul de sanatate duce la astfel de masuri aberante. Dar mai bine s-ar umbla la motivul real pentru care “nu exista” bani, in masura in care “sanatatea” aduna cei mai multi bani.

Mai bine guvernul Ponta ar cerceta si ar schimba modul de organizare a licitatiilor, ar face cu adevarat un sistem transparent, pe Internet, si unde fiecare contribuabil sa poata vedea oricand cum sunt gestionati banii pe care statul ii ia cu anasana.

Bani in sistemul sanitar “nu” sunt pentru ca se fura cu nemiluita, pentru ca oamenii pusi sa conduca asezamintele medicale nu se mai satura si pentru ca in loc de profesionisti numiti pe locuri importante sunt postati tot felul de politruci incompetenti.

Aici ar trebui Victor Ponta si Vasile Cepoi sa umble, nu sa adauge taxe, adica sa mai sufoce cateva sute de mici afaceri!

Cel mai bun “guvern al Romaniei” a inceput prost daca nu foarte prost…

In doar doua saptamani de la numire a facut cateva gafe “tari”: numirile de la Educatie, promisiuni (nefondate) pentru revenirea salariilor bugetarilor ori pensiile batraneilor, taxe pe fast food si bere…

Nu asa ar trebui sa arate ”cel mai bun guvern de 22 de ani incoace”…

“Continui sa cred ca oamenii pot sa inteleaga si pot sa si aleaga oameni adevarati si nu lichele la conducerea tarii”

Am scris in ultima vreme pe acest site despre impostorii numiti in functia de ministru al Educatiei. Am sperat mereu ca in aceasta inalta demnitate – si nu numai la invatamant – vor putea ajunge si oameni de certa valoare, care si-au cladit o cariera prin forte proprii, fara sa plagieze si mai ales, numiti doar pe criterii de profesionalism.

Pana la urma am abandonat dezgustat ideea, fiind la un moment dat convins ca Romania chiar nu (mai) are oameni competenti profesional si curat moral.

Adevarul este altul.

Interviul pe care-l public mai jos cu tanarul om de stiinta bucurestean Ovidiu Tesileanu, e dovada faptului ca sanse pentru a iesi din marasmul moral si material in care ne complacem, inca exista. Ce ne ramane de facut noua, dar mai ales clasei politice este ca genul acesta rar de oameni sa fie promovat. Eu tot mai sper ca intr-o zi se va intampla asta…

1. De ce fizician si nu “inginer constructor de nave” asa cum clamai pe cand erai un tanc?

Mi-a placut intotdeauna sa « mesteresc » cate ceva. Mai mult ca sigur faptul ca tatal meu este foarte indemanatic si repara aproape tot prin casa dar face si montaje electronice complexe, de la proiectare la realizare si testare, a jucat un rol important in inclinatia aceasta spre lucruri practice. Navele mi se pareau un triumf al ingineriei (in clasele primare eram fascinat de Titanic si de “misterul” acelui dezastru care a lovit chiar “perfectiunea” in domeniu) si probabil de aceea a le construi mi se parea extraordinar. Mi se pare si acum, de fapt. Ulterior, in anii de scoala, fizica a raspuns cel mai bine nevoii mele de a explica functionarea lumii inconjuratoare. Din pacate la sfarsitul anilor ’90, cand trebuia sa merg la facultate, constructia de nave nu prea mai era o optiune, in Romania. Desi lucrasem deja in informatica, ca programator, si acesta era un domeniu cu perspective, am ales fizica pentru ca nu ma vedeam stand toata viata sa scriu programe… M-am mai gandit si la alternative ca arhitectura sau electronica.

2. Ai studiat in Romania dar si in strainatate. Unde mai exact si in ce ramura a fizicii ai facut specializarea?

In Romania am urmat cursurile Facultatii de Fizica a Universitatii din Bucuresti. Am obtinut o bursa Erasmus pentru anul 4 la Universitatea din Torino, unde am facut aproape toate cursurile de la Masterul in Astrofizica (acolo se trecuse deja pe sistemul Bologna 3+2) si am pregatit lucrarea de diploma, tot in domeniul astrofizicii. Pe langa faptul ca parintii m-au invatat de mic sa privesc cerul si sa-mi pun intrebari in privinta a ceea ce vad, am avut ocazia sa intalnesc la facultate la Bucuresti un profesor extraordinar, un Om deosebit care m-a facut sa aleg astrofizica pentru specializare – domnul Mircea Rusu.
In 2005 am plecat la doctorat la Torino, cu o bursa europeana Marie Curie. Diploma de doctor am obtinut-o in 2008, dupa care m-am intors in tara.

3. Care sunt cele mai pregnante diferente dintre invatamantul superior romanesc – care iata, nu are nici macar o singura universitate in Top 500 in lume – si cel din strainatate? Cum este privit acolo invatamantul privat? Este scoala un izvor pragmatic de cadre pentru economia respectiva (asa cum ar trebui sa fie), sau tinerii fac de-a valma studii ca “or vedea ei dupa”?

In primul rand cred ca strainii s-au prins deja ca vremurile se schimba, si ca ultraspecializarea pe domenii din ce in ce mai inguste duce implicit la grupe tot mai mici de studenti – la noi exista inca pretentia de a face grupe la nivel de Master cu minim 15-20 de studenti, ceea ce duce la scaderea dramatica a calitatii. Apoi, este motivarea profesorilor, care in Romania ultimelor doua decenii a fost cvasiinexistenta. Motivarea tinerilor pentru a invata si a deveni buni specialisti a scazut si ea extrem de mult, peste tot in lume dar mai mult in Romania. Din pacate putini sunt tinerii care mai raman in invatamant (universitar sau preuniversitar) si din aceasta cauza nivelul mediu de pregatire al profesorilor scade odata cu iesirea la pensie a celor in varsta, ceea ce inchide cercul degradarii invatamantului romanesc. Exceptiile sunt putine si tin mai mult de niste elite, de o intalnire fortuita intre profesori foarte buni si cativa studenti eminenti, dar acestea nu sunt cu siguranta destule pentru a contracara trendul descendent.

In Italia, invatamantul privat este destul de putin dezvoltat, ca in multe alte state europene (si Romania). Dar exista universitati de stat in Top 500 si se face invatamant de calitate, au avantajul unor alocari financiare destul de stabile pentru cateva decenii, pe cand in Romania acestea variaza haotic de la un an la altul, cu exceptia catorva ani din ultimii 20 ramanand la nivele mizere.

Sunt si in strainatate facultati la care sunt mai multi cei care fac studii universitate doar asa, ca sa fie, sau ca sa mai amane momentul in care vor deveni someri (pentru ca aceasta este o problema serioasa peste tot), dar sunt si destui cei care fac o facultate din convingere si in acest caz o fac bine si este putin probabil sa nu-si gaseasca un loc de munca si sa nu poata incepe o cariera in domeniul in care s-au pregatit. Trebuie insa sa intelegem si ca fluctuatiile in cererea pe piata fortei de munca pot fi mult mai rapide decat viteza cu care se pot adapta institutiile de educatie si ca o incercare de a dinamiza excesiv domeniul educatiei ar duce la haos si la o suplimentara scadere a calitatii.

4. Altadata un domeniu de top in studiile superioare, fizica este astazi una dintre cenusaresele invatamantului academic. De ce crezi ca s-a intamplat asta? Ce sanse de a-si gasi un serviciu are astazi un tanar care urmeaza din pasiune aceasta facultate?

Din pacate atractivitatea domeniului stiintelor in general scade pentru noile generatii, si nu doar in Romania. Acest lucru se datoreaza carentelor societatii consumiste actuale, iar in Romania fenomenul este accentuat de proastele exemple pe care le dau copiilor imbogatitii prin mijloace dubioase de dupa Revolutie, asa-zisele vedete care si-au castigat celebritatea prin tot felul de scandaluri, nivelul scazut de cultura promovat de mass-media. Iar fizica este poate “stiinta stiintelor” care a facut matematica sa evolueze, care explica la nivel microscopic procesele chimice si biologice, dar ea este totusi o stiinta “grea”, necesita un efort intelectual pe care din ce in ce mai putini tineri sunt dispusi sa-l faca.

Poate parea uimitor pentru ca sunt destul de putini fizicienii care stiu sa-si faca publicitate, dar un tanar care urmeaza azi din pasiune facultatea de fizica are mari sanse pentru o cariera reusita, si stiintific si material.

In ceea ce priveste situatia din tara noastra, numarul de cercetatori a scazut de cateva ori fata de cel de dinainte de 1989, dar pare ca s-a stabilizat in ultimii ani. Fondurile pentru cercetare, cu exceptia unei scaderi dramatice in 2009 datorata reactiei tarzii la criza financiara internationala, au crescut incepand din 2006 si s-a putut ajunge astfel la salarii decente si bazate pe competenta in cercetarea romaneasca – finantarea facandu-se in mare parte pe baza unor concursuri de proiecte (modalitatile de evaluare raman discutabile si cu siguranta se mai pot imbunatati).

Totusi, multi studenti merituosi prefera oportunitatile, mai multe si deocamdata mai sigure, din strainatate – primii cativa studenti ai unei promotii de la Facultatea de Fizica de obicei continua cu studiile de master si apoi doctorat in strainatate.

Din pacate putini se mai intorc in tara dupa doctorat, cei care se intorc totusi au conditii de lucru comparabile cu cele din vest si salarii care sa le permita un trai decent si startul unei vieti de familie aici in Romania. In momentul de fata se preconizeaza construirea unui centru de cercetare de avangarda in fizica nucleara si fizica laserilor, pe Platforma de fizica Magurele – proiectul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics). Finantat din fonduri structurale, acest proiect de aproape 300 milioane euro ar insemna infiintarea primului mare centru de cercetare de nivel mondial in Romania si ar da un semnal bun pentru a incetini brain-drain-ul in domeniul fizicii si domenii conexe.

5. Ca om din sistem, cum ai considera ministeriatul controversatului Daniel Funeriu? Tot asa, cum consideri ca e numirea Corinei Dumitrescu – o persoana pare-se si mai controversata decat predecesorii ei – in cea mai inalta functie din invatamantul romanesc?

Am avut prilejul ca pe parcursul mandatului ministrului Funeriu sa lucrez si in mediul academic si intr-un mare institut de cercetare. Am observat ca parerea generala despre acest ministru era radical diferita in cele doua medii, si analizand un pic situatia mi se pare o reactie corecta. Daniel Funeriu a facut cateva lucruri bune pentru cercetare, pe cand in domeniul invatamantului a fortat adoptarea noii legi a educatiei, dezaprobata de majoritatea celor care lucreaza in domeniu. Nu mi se pare ca numirea Corinei Dumitrescu ar fi un pas inainte, ba chiar dimpotriva. Si ca mesaj politic, numirea unui rector al unei universitati private ca ministru este destul de tulbure.

6. Sa facem putina politica stiut fiind ca administrezi un blog in care iti exprimi opinii politice. Crezi ca schimbarea puterii politice din Romania petrecuta pe 27 aprilie curent e de bun augur sau de fapt e “aceiasi Marie cu alta palarie”?

Poate este de bun augur, dar cu siguranta nu este suficienta, Ponta&co nu prea reusesc sa convinga. Recunosc ca am votat in 2004 contra PSD si am gresit alegand alternativa cea mai puternica atunci. La alegerile urmatoare, daca nu vor aparea niste optiuni viabile, imi voi anula votul: cred ca este singura metoda de a arata ca ne pasa de soarta tarii, dar nu gasim intre optiuni niciuna demna de a fi aleasa. Daca ar merge toti cetatenii cu drept de vot sa voteze si la rezultate ar iesi 80% voturi anulate, ar fi cel mai puternic semnal pentru politicienii actuali ca e timpul sa plece.

7. Daca ai fi un lider politic, care ar fi primele masuri pe care le-ai lua pentru cetatenii platitori de taxe?

Educatie, sanatate, justitie. Fara educatie si sanatate viitorul Romaniei este compromis – si din pacate s-au facut pasi mari deja in directia gresita in aceste domenii. Iar fara justitie functionala va continua distrugerea care a inceput acum mai bine de doua decenii.

8. Mai avem vreo speranta de mai bine sau in 22 de ani, ne-am lecuit de asemenea “fineturi”?

Eu cred ca mai exista speranta, altfel nu as mai fi in Romania. Si nu doar pentru ca speranta moare ultima, conform zicalei… Continui sa cred ca oamenii pot sa inteleaga si pot sa si aleaga oameni adevarati si nu lichele la conducerea tarii.

9. Care iti sunt proiectele de viitor? Politica se numara printre ele?

Sunt unul dintre multii dezamagiti de “noua generatie” din politica romaneasca – este vorba de forme fara fond care doar repeta ce au invatat de la “parintii” politici. Si mi-am dat seama ca nu prea ai cum sa fii, la 25-30 de ani, un bun politician (un demagog insa, da). Prin urmare, in principiu politica ar fi printre proiectele mele de viitor, pentru ca as vrea sa pot ajuta cumva tara si societatea. Dar nu pentru urmatorii 10-15 ani macar, in care sa am timp sa evoluez pe plan profesional si sa am ceva timp pentru familie. Cred ca politica ar trebui facuta doar de catre cei care deja s-au afirmat in propriile profesii, si nu ca o meserie sau un mijloc de parvenire.

Carte de vizita

Dr. Ovidiu Tesileanu, nascut pe 14.11.1980, Bucuresti

Cercetator stiintific III
Responsabil proiect european si experimente ELI-NP
Institutul National de C&D pentru Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei”

Cercetator stiintific III
Director de proiect de cercetare CNCSIS tip RP, activitate didactica
Universitatea din Bucureşti
Educatie-cercetare

Cercetator asociat
Doctorand cu bursa europeana Marie Curie
Universitatea din Torino
Programator
Programator PHP, Java si SQL, project manager
SC Intersoft Center, Bucuresti
IT, informatica

Doctor in fizică
Fizica, astrofizică
Universita degli Studi di Torino

Absolvent Master in fizică
Fizica atomica si nucleară
Universitatea din Bucuresti

Octombrie 1999 – Februarie 2004
Fizician
Fizica, astrofizica
Universitatea din Bucuresti

Impostura universitara: Ioan Mang – un exemplu de manual

Cum scriam intr-un articol precedent, Victor Ponta a promovat ministru al invatamantului un personaj pare-se mult mai controversat ca predecesorul.

In cazul unor astfel de numiri (si nu numai) exista urmatorul “algoritm”: tu ca potential sef de institutie – fie locala sau centrala – esti sunat sau chemat la seful cel mare de judet sau de guvern. Pentru unii poate fi o surpriza dar pentru majoritatea nu.

Liderul iti propune cu cuvinte alese – se mai intampla uneori sa fie si “sarcina de partid” – ca s-a hotarat sa-ti ofere postul “x” sau “X”. De obicei, iti lasa si un termen de gandire daca sa accepti sau nu functia.

Nu cred ca exagerez cand afirm ca 99.9% dintre oameni (si nu neaparat doar romanii) vor reveni cu mesajul clasic ca “dupa consultari cu familia (sanchi!)” sunt maguliti de oferta si o accepta! Problema e una care tine de psihologie si mai ales de dorinta fiecaruia dintre noi de a avea vizibilitate, de a accede in functii din ce in ce mai importante si esential, de a primi recunoasterea celorlalti.

Acele cateva ceasuri sau zile pe care le ai insa la dispozitie ca sa te hotarasti intr-un fel sau altul, sunt in opinia mea hotaratoare.

Acuma am sa revin la domnul Ioan Mang, proaspat ministru roman al Educatiei. Domnia sa nici n-a fost bine numit ca asupra lui s-a napustit o furtuna de acuze cu privire la un numar insemnat de lucrari si articole (sapte!) publicate sub semnatura proprie dar care sunt copiate la modul ordinar pana la virgula dupa lucrarile unor japonezi si israelieni.

Mai mult, “profesorul” Mang s-a facut pur si simplu de rasul curcilor cand Eli Biham, unul dintre autorii evrei si pare-se, cu adevarat om de stiinta, a declarat: “Oricum, este clar ca Ioan Mang nu a citit niciodata si nu a incercat sa inteleaga cele sustinute in teza ‘Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael’. El nici nu ar fi putut ajunge la aceleasi rezultate, pentru ca tot continutul lucrarii ‘Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael’ este gresiticon smile Impostura universitara: Ioan Mang   un exemplu de manual )

Macar sa fie rezolvat dracu’ problema! icon smile Impostura universitara: Ioan Mang   un exemplu de manual )

Cand stii ca ai ceva “scheleti prin dulap” si mai ales ca poate cariera-ti se bizuie pe furt ordinar, instinctul de conservare ar trebui automat sa blocheze o astfel de dorinta, chit ca ea se dovedeste aproape de nestavilit!

Domnul Mang, un obscur politruc si se vadeste pe zice trece, un impostor universitar, trebuia sa stie ca odata ajuns ministru, lumina necrutatoare a reflectoarelor adversarilor politici dar si a presei il vor azvarli in masina de tocat carne a opinie publice sau, dupa caz, caractere.

Ioan Mang este un nefericit ce nu si-a vazut lungul nasului dar care, sunt absolut convins, isi percepe deja cariera ruinata. Caci mai devreme ori mai tarziu, acest plagiator lipsit de inteligenta nu va mai genera niciun fel de incredere, nici macar in propriul partid.

El singur si-a creat o drama personala pentru ca nu a tinut cont de vorba romanului anume “stai in banca ta ca e mai sanatos”.

De aici rezulta bag seama si unul din motivele pentru care Ioan Mang se opune camerelor de luat vederi la examenul de bacalaureat, el insusi fiind un individ ce a copiat din greu dar in absenta noilor “instrumente de tortura” aplicata mediocritatii, lenei si prostiei elevilor.

Ori in aceste conditii, cum sa (mai) ai dreptul sa ceri catorva mii de tineri ce se pregatesc sa termine liceul sa fie corecti, demni si silitori cand tu insuti pari a fi un bandit ordinar? Se mai naste si intrebarea urmatoarea: dar daca intreaga ta cariera, incepand de la scoala primara si sfarsind cu facultatea ti-ai cladit-o pe minciuna, fituici si lipsa de scupule? Ori un asemenea ins nu are ce sa caute taman in fruntea invatamantului!

Dar problema cea mai grava e cum de ajung toti acesti impostori ditai “profesori universitari”?! Cine le cerceteaza lucrarile publicate? Colegii de breasla? Are cineva rabdarea sa urmareasca daca paragrafele scrise acolo sunt cat de cat originale?

Care e contributia personala a unui pretendent la titlul de doctor, stiut fiind ca printre altele, asta inseamna doctorat?

Cum se cladesc aceste cariere universitare “prestigioase” dar in fond nimic altceva decat niste mistificari lipsite total de valoare?

Sunt cateva chestiuni la care doar un cutremur de magnitudine stelara aplicat sistemului de invatamant superior poate oferi rezolvari.

Sa ne gandim doar ca Ioan Mang exista in “n” copii in universitatile romanesti aparute dupa 1989 ca ciupercile dupa ploaie. Altfel, daca ceva nu se intampla, un numar urias de “mang (litori)” vor sta in continuare la coada a pentru a fi investiti in functii ce le depasesc cu mult capacitatea intelectuala…

Si ne mai intrebam (ipocrit) de ce traim astfel…

Citeste si Coruptie si nepotism in universitatea din Craiova

O intentie excelenta: votul uninominal pur

Vreme de 15 – 20 de ani, societatea civila, romanii in general, n-au fost multumiti de modul cum sunt alesi parlamentarii.

Existau numeroase voci care strigau in gura mare ba ca listele de partid nu sunt bune pentru ca potentialii demnitari sunt total la mana liderului de filiala, ba ca ne trebuie un sistem de vot uninominal “ca-n Vest”, ba mai stiu eu ce.

S-a incercat un hibrid idiot in 2008 care avanataja net PNL-ul aflat la putere. Ca dovada, liberalii au scos atunci cel mai bun scor al partidului de dupa Revolutie.

Asa s-a intamplat ca unii candidati de pe locurile doi si trei (daca nu ma insel la noi la Dolj a fost cazul putoiului liberal Ionut Stroe) sa intre in Parlament, in vreme ce acela care a iesit pe locul intai, uneori cu aproape 50% sa ramana acasa!

De ceva vreme, crezandu-se stapanii tarii de-a pururea, pedeleii au fortat introducerea votului uninominal pur la pachet cu Parlament unicameral, 300 de parlamentari etc.

Acuma cand au pierdut carnatul puterii din fasolea Romaniei, si cand USL-ul tocmai ce a reusit sa treaca in Senat legea uninominalului pur, pedelicilor nu le mai convine. Apare Sever Voinescu si spune ca proiectul USL este antidemocratic! Hai bai flacau, vezi ca ai nasu’ –nfundat!

Dar ce inseamna “uninominal pur”? Pai e foarte simplu: candidatul dintr-un colegiu care obtine cel mai mare numar de voturi este declarat castigator. Nu e corect asa? Eu zic ca da!

Acuma citesc tot felul articole ale unor comentatori – unii dintre ei respectati – care se opun din rasputeri acestui sistem de vot. Pana mai ieri zbierau ca din gura de sarpe ca ne trebuie uninominal pur dar astazi, cand el e pe cale sa devina litera de lege, a capatat subit accente antidemocratice!

Pana la urma, nu poti impaca pe toata lumea si voci diferite vor exista mereu. Ca de aia e democratie, ca sa existe o multitudine de opinii.

Pedeleii sunt suparati pentru ca in cazul votului pur, USL-ul avand in teritoriu o organizare mult mai buna – ca de, sunt doua partide, are toate sansele sa iasa in inferioritate.

Pana la urma, votul uninominal pur va duce mai devreme sau mai tarziu la consacrarea a doua mari partide politice care se vor roti la putere. Ceea ce in opinia mea este de dorit. Va disparea totodata si pragul electoral, pentru ca trebuie acordata tuturor o sansa.

Si ma intreb, daca uninominalul pur e valabil si se aplica de secole in Marea Britanie sau Statele Unite (sper sa nu gresesc…) de ce n-ar fi bun si pentru Romania?! Ori acuma, cand exista posibilitatea adevarata a responsabilizarii oamenilor politici, dam indarat?!

Eu trag nadejde ca votul uninominal sa isi intre in drepturi inca din toamna asta iar cel mai bun si de ce nu charismatic dintre candidati sa invinga…

Inevitabilul reviriment al extremelor…

In Franta lucrurile sunt clare: tara are un presedinte socialist dupa 17 ani de “facut bara”. Dar socialistul de acuma nu cred ca va proceda ca Francois Mitterrand, cel care in urma cu mai bine de trei decenii a inceput in forta cu nationalizarile marilor companii. Si Mitterrand la vremea lui, si-a dat seama nu dupa mult timp, ca nu statul aduce prosperitate, ba din contra!

Treburile nu sunt insa deloc clare in Grecia.

Alegerile de duminica au prabusit cele doua partide traditionale aflate in coalitia de guvernare (Pasok, socialist si Noua Democratie, liberal – adica un fel de USL de-al nostru..). Daca la alegerile din 2009 aceste formatiuni politice au realizat 77%, acuma nu au indeplinit nici jumatate din cifra de atunci! Asta da prabusire (in doar trei ani)!

Ceea ce insa devine foarte periculos si explicabil pana la urma in situatii de criza economica prelungita, e rezultatul scos de partidele situate la extremele arcului politic: Syriza – extrema stanga a realizat 18% ceea ce este enorm, dar si partidul de extrema dreapta “Zori de zi” cel care la alegerile din 2009 a scos 0.28% !!

Duminca insa “Zori de zi” a reusit aproape opt procente!

Din cate inteleg e aproape imposibil sa existe o majoritate parlamentara care sa dea un guvern Greciei, tara care pare ca mai are putin pana la a fi cuprinsa de haos.

Iar o tara neguvernabila e hrana dulce pentru extrema politica, pentru partidele antisistem si care au un singur lucru in comun: urasc democratia.

E foarte interesant de urmarit evolutia (sau Doamne fereste! involutia) scenei politice elene. Ea poate fi un exemplu si pentru romani. Oricum daca lucrurile se precipita in Grecia, nici Romaniei nu-i va fi deloc bine stiut fiind ca aici activeaza unele dintre cele mai importante institutii financiare grecesti.

Pe de alta parte, cine se mai indoia de intrarea lui Dan Diaconescu cu partidul lui de “razvratiti” in Parlament, ar trebui sa lase dubiile deoparte.

Paradoxal, procentul lui Dan Diaconescu de la urmatoarele alegeri generale va depinde de modul cum Victor Ponta va guverna tara in urmatoarele sase luni.

Ca succesul lui Diaconescu sa nu fie unul cu adevarat infricosator, domnul Ponta trebuie sa mearga pe sarma in relatia cu cetatenii ce-si doresc musai o altfel de guvernare.

Nu spun ca partidul lui Dan Diaconescu e vreun “Zori de zi” din Grecia care la conferinta de presa organizata imediat dupa alegeri i-a ridicat cu forta pe ziaristi in picioare la intrarea staff-ului in sala. Si nici ca Diaconescu – el insusi un capitalist rapace – uraste capitalismul asa cum bag de seama la liderul extremei stangi elene Alexis Tsipras.

Dar cu siguranta liderii politici romani au de ce sa se teama.

Daca nu realizeaza asta, chiar sunt imbecili. Criza financiar-economica a maturat politicieni europeni mult mai stabili decat plevusca noastra de pe malul Dambovitei, asa ca o guvernare mai inteleapta nu ne-ar strica nici noua, dar mai ales lor, cei aflati acuma la putere dar si in opozitie…

Cu Mang ministrul Educatiei, Ponta a dat din lac in put!

Corina Dumitrescu a fost retrasa din Guvern.

Bila alba pentru Ponta dar in acelasi timp si neagra. Dupa ce a dat-o in bara cu Alistar (si oarecum cu actorul Diaconu) e nevoit sa-i arate usa (si) Corinei “Standford” Dumitrescu.

Am crezut ca o va inlocui cu un om din sistem, care stie cu adevarat cu ce “se mananca” invatamantul romanesc! N-a fost sa fie nici de asta data.

A nominalizat un politruc in persoana acestui Ioan Mang, un pesedel de pe la Oradea Mare!

Stau si ma-ntreb, oare s-or fi terminat profesorii universitari de top din Universitatea sau Institutul Politehnic Bucuresti? Si daca nu din Capitala, macar de la Iasi – care are cea mai bine cotata universitate din Romania, din Cluj, Timisoara sau chiar Craiova…

Pentru cine nu stie, cam astea au fost cele cinci – sase universitati mari si late romanesti de pana-n Revolutie. Cele de la Oradea, Braila, Targu Jiu etc sunt minciuni. Dar in optiunile lui Ponta n-a primat valoarea adevarata, experienta in invatamant ci tot carnetul de partid.

M-am uita pe CV-ul acestui tovaras de nadejde. A avut o evolutie fulminanta in invatamant. A urcat de la un banal sef de lucrari la ditai “prof.univ.dr” in doar cativa ani! Mai cunosc eu din astia si aici prin Craiova… Genii, nu altceva!

Cica Mang are doctoratul in computere! Bai sa fie! Asta e treaba nu gluma! Numai ca adresa site-ului sau e contrara total sfaturilor oricarui webmaster mai acatarii: contine o cratima in URL! icon smile Cu Mang ministrul Educatiei, Ponta a dat din lac in put!

Ceea ce enerveaza cel mai tare la Ioan Mang ramane faptul ca se opune camerelor de luat vederi in scoli in perioada bacalaureatului! Cu alte cuvinte sa ne asteptam ca anul asta va fi lejereanu si iarasi vom avea curtea plina de semianalfabeti cu diploma de liceu! Nu credeam sa apara asa repede populismul desantat al pesedeilor!

Intr-un articol din Gandul, ministrul nominalizat face niste declaratii halucinante din care eu unul inteleg ca rezultatul foarte slab al bacului 2011 se datoreaza fostului ministru si nu imbecilitatii ori nepasarii elevilor?

Acest Mang ori e prost ori e prost! Ponta a dat din lac in put cum s-ar spune! A inlocuit o vaca cu un bou! Cu siguranta promovabilitatea la examenul de bacalaureat va fi de 150%! “Multumim partid iubit ca ne duceti pe noi culmi de progres si civilizatie!

Ma grabesc de asemenea sa pun un link catre site-ul Aliantei pentru o Romanie Curata (buna treaba fac oamenii doamnei Mungiu Pippidi!) ca sa va convingeti ca nici Ioan Mang nu prea are ce cauta in fruntea Ministerului Educatiei!

Un mediocru croit pe afaceri cu statul la fel ca 99% dintre politruci!

De ce-l prefer pe Sarkozy?

Nu-mi place Nicolas Sarkozy si cu atat mai mult Francois Hollande.

Sarkozy a fost un fel de omolog de-ai lui Basescu: “presedinte jucator”. Inteleg ca francezii s-au cam saturat de modul asta de guvernare. Totusi eu unul l-as prefera pe Sarkozy. Caci Hollande ce inseamna? Socialism european? Doar cuvantul in sine imi repugna. Macar n-au avut abilitatea (ca englezii) sa-si schimbe numele.

Europa si implicit Franta n-ar nevoie de masurile populiste ale socialistilor ci de o drepta puternica. In Franta ce-i drept, nici dreapta lui Sarko nu prea era autentica, spre exemplu ca-n Marea Britanie. Dar oamenii par sa nu-si mai da seama de asta.

Asteptarile lor dupa o criza puternica ce inca nu-si vede limitele sunt foarte mari. Francezii si europenii din tarile dezvoltate in general s-au obisnuit cu statul social. Care acuma e pe buza prapastiei.

Oamenii vor acelasi nivel de trai cu care s-au deprins vreme indelungata, cam dupa razboi incoace. Dar criza economica a vlaguit statul social. Nu mai sunt bani, iar investitorii lumii nu mai dau ghes pe Batranul Continent.

Oricum, nu Hollande cu socialismul lui desuet e solutia la problemele cetatenilor.

Madame Merkel e liderul care merge pe calea cea buna: austeritate pana cand vom iesi la liman. Daca Hollande ajunge presedinte s-a dus cu prietenia franco-germana. De fapt individul a declarat-o mai mult ori mai putin voalat. Ar fi o mare tampenie.

Ca si Romania, Franta are un aparat birocratic urias, locurile de munca sunt cu totul insuficiente, sistemul de sanatate – cel mai bun din lume pentru ca i se aloca bani cu nemiluita – nu mai poate fi sustinut. Ori toate astea nu se rezolva cu promisiuni populist-socialiste.

Ca si Romania, Franta are nevoie de mai mult capitalism si nu de socialism.

Intoarcerea spre trecut – daca Hollande va iesi presedinte- e un semn de rau augur pentru conceptul de Europa Unita. Chit ca socialistii sunt cel putin in cartile de teorie politica si dupa cum le e si imnul, “internationalisti”.

Sunt doar cateva dintre motivele pentru care l-as prefera pe Sarkozy in continuare presedintele Frantei. Mie unul ca european prapadit, pierdut pe la margine continentului, imi da mai multa siguranta omul politic francez cu origini maghiaro-iudaice.

Analytics Plugin created by Web Hosting

SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline
Empowered by My Advanced Settings, by Xhanch Studio
Copyright © 2009, Mircea Prodan